Ion Cristoiu spune că înainte de Revoluție erau actori mari care transformau într-un succes texte mediocre.
„Teatrul era o sărbătoare, o premieră nici nu vă imaginați ce moment, chiar și pentru mine, o nebunie, mari spectacole. Știți… nu mai spun piesele că n-are rost, în primul rând aveam actori mari. Uitați-vă la prostia aia, la
Printre marile piese jucate atunci, Ion Cristoiu a amintit „Scrisoarea pierdută”, jucată la teatrul din Craiova, cu Ilie Gheorghe în rolul lui Cațavencu.
„Uriaș, Cornișteanu, uriaș. Rolul Cațavencu era un rol foarte greu pentru că era atât de bătătorit încât… și cu toate astea el a venit cu o altă perspectivă, un Cațavencu din ăsta plin de forță(…) Unchiul Vanea cu Ilie Gheorghe…Și nu o să uit finalul, în care se stinge, vedeți că am imagini, stinge lumina și la un moment dat una, unul de pe scenă, spune unchiului , da. (…) Dar cel mai mare spectacol pe care l-am văzut eu, nu eram la revista Teatru, a fost Danton a lui Camil Petrescu pe marea scenă, în care era Beligan în rolul lui Robespierre și au adus ghilotina pe scenă, ghilotina. Mare, mare spectacol”, a remomorat Ion Cristoiu momentele de atunci.
Acesta a mărturisit că după 1989 nu s-a mai dus prea des la teatru, iar ultima oară a scris despre Teatrul de comedie.”N-am mai simțit nevoia și atunci erau mari spectacole. Nu știu, poate or fiacum (…) Am mai fost, ultima oară am scris despre Teatrul de comedie”, a punctat Ion Cristoiu.
Revista Teatru, pe care a condus-o, a lansat o generație de mari actori și a înființat un cenaclu la Giulești. „Revista Teatru a lansat generația Maia Morgenstern, aveam un cenaclu al revistei Teatru, atenție, am ajuns și eu să mă dau mare față de Lazăr, pentru că foarte multe piese de teatru nu puteau să fie jucate. Și atunci am făcut un cenaclu la Giulești unde citeau actorii piesa”, a mai spus Ion Cristoiu.